Concepte/ sisteme și mecanisme

Un concept definit și construit, care nu ține cont de om ca persoană și nu să urmează modelul uman, devine un concept/sistem utopic. O să consider un exemplu – comunismul. Marx aduce în mod sistematic argumente contra capitalismului pentru că, în viziunea lui, capitalismul are la bază capitalul și în viziunea lui, capitalul este negativ. În viziunea lui, capitalul este creat în mod artificial de către un capitalist cu scopul de a se îmbogăți fără să muncească și iată ce notează el, prin două exemple de schimb – un schimb pe care el îl consideră normal și moral și un schimb pe care îl consideră imoral, fiind sub egida capitalismului.

Cel moral este schimbul marfă-bani-marfă, adică eu produc o marfă, o schimb în bani pentru a cumpăra o marfă care să-mi satisfacă nevoile directe. Și el, în aparență, raportează la un individ, un om sărman, care îți câștigă viața de zi cu zi muncind, făcând o marfă pe care o schimbă în bani ca să facă altă marfă, să-și ia o altă marfă de care are nevoie. Modelul de schimb bani-marfă-bani, adică capital-marfă-capital, adică acel capitalist care de oriunde a adunat un capital pe care îl investește în marfă cu scopul de a obține un alt capital, este pentru el un schimb artificial și imoral, pentru că scopul acelui capitalist este doar să-și sporească capitalul.

Ceea ce nu sesizează el este că ta re și re ta, dacă le bag într-un circuit continuu devine reta sau tare. Tare tare tare tare tare tare tare ta. Nu sesizăm de unde am început și unde se sfârșește când curge. În realitate, schimbul de capital și marfă, nu știi unde a început și unde se termină, deci nu poți să spui că e moral marfă-bani-marfă și imoral bani-marfă-bani, pentru că nu știi care dintre ele a început primul și de unde a început. Mai mult, ceea ce el nu sesizează, poate în mod intenționat, este faptul că acel capitalist care investește capitalul în marfă, muncește. El consideră investiția de capital în marfă și după aceea vânzarea mărfii o escrocherie în care omul se îmbogățește. Omul caută marfă bună, o depozitează, o transportă în zona de desfacere, plătește chirie pentru zona de desfacere și are angajați care să-i facă desfacere și practic dă de lucru. Practic, el spune că a fi comerciant și a lucra în domeniul comerțului este imoral, ori lumea s-a dezvoltat tocmai datorită schimbului. Schimbul a fost cel care a făcut ca lumea să devină civilizată.

Acum 10000 de ani lumea era săracă și plină de greutăți și supusă morții, pentru că nu exista nimic din ceea ce există azi, iar astăzi lumea s-a dezvoltat datorită schimbului. Mai mult, apariția banului, a capitalului, a monedei de schimb, a fost cea care a facilitat schimbul. Ori Marx o vede ca un element negativ și recomandă renunțarea, la un moment dat, la bani, pentru că fac parte dintr-un sistem greșit. Socialismul și comunismul aveau ca scop eliminarea întreagă a schimbului și eliminarea banului și fiecare să muncească după posibilități și să i se dea după nevoi. Asta era finalul. Finalul, adică acolo se închidea sistemul. Deci, iată un element pentru care spun că comunismul a fost utopic. Un al doilea element: socialismul, comunismul, nu urmează un model uman. Este uman înnăscut dorință de a avea, nevoia de a avea. Copilul după ce începe să plângă și învață să râdă, următorul lucru pe care începe să-l facă este să pună mâna să-și dea seama că-i al lui, să nu mai dea drumul. Deci, primele instincte naturale – plâns și râs, respirație, băut apă și mâncat, sunt urmate de instinctul de a avea. Ori tăind instinctul de a avea, luând dreptul la proprietate privată și făcând tot o proprietate colectivă, atingi la rădăcină esența omului. Ori spuneam că dacă un sistem și un concept nu se bazează pe modelul uman și nu respectă ceea ce omul are în el înnăscut, atunci vorbim de un model destinat pieirii.

Încă un argument pentru care susțin că socialismul și comunismul sunt utopice și o să răspund la o întrebare pe care o pun singur – care este cea mai mare celulă din organism? Ovulul. Deci cum funcționează ovulul? Ovulul a capitalizat de o mie de ori volumul unei celule obișnuite pentru că ovulul este singurul capabil să procreeze, să ducă mai departe, să înmulțească. Asta este specific și în capitalism. Cei care au capacitatea să creeze, să procreeze, să coordoneze, să creeze valori, adună capital, iar ei tot ce fac cu capitalul este să creeze. Adică scopul ovulului nu este să fie de o mie de ori mai mare, ci scopul ovulului este să procreeze. Să ducă mai departe viața. Ori în capitalism asta este funcționarea. Cei capabili adună capital, și cei incapabil nu, și cei capabili și cei incapabili tot cu o gură mănâncă și tot într-un pat dorm. Să zicem că cel care este mai capabil doarme într-un pat mai mare pentru că și ovulul ocupa un spațiu mai mare, dar tot un spațiu ocupă. Iar la final ovulul se transformă în viață așa cum capitalul se transformă într-o investiție materializată.

În capitalism asta funcționează după principiul scris în genetica umană, deci e funcționala, deci e corect; în timp ce în socialism și în comunism aplatizarea și egalizarea tuturor indivizilor și eliminarea capitalizării înseamnă non creație. Non creație, non perpetuare, drum închis și de asta a murit comunismul. De asta a murit socialismul, pentru că este un element finit, un element utopic. Fără viitor.
Și o să vă împărtășesc viziunea mea despre globalizare.

O viziune se atinge prin obiective. Rezultatul elementelor de care te agăți din viziune, dacă viziunea este cu suficientă forță în ea, va deveni un obiectiv materializat și funcțional. Când o viziune este amplă, poate să ducă la nașterea mai multor obiective. Atunci într-un mod artificial, noi grupăm obiectivele într-o zonă de dezvoltare și dăm acelei zone de dezvoltare o hartă și o politică. Sau un context și o politică. Atunci când viziunea este foarte amplă, poate să nască atât de multe obiective diferite care se grupează ele singure în zone diferite, zone pe care le unim, datorită faptului că avem o viziune unificatoare, le unim într-un areal. Din punctul meu de vedere, un areal are niște elemente comune: dacă arealul nu are câteva elemente comune, atunci viziunea nu poate să existe. Nu poți să ai o viziune globală. Poți să ai o viziune măreață, care să genereze multe obiective, dar toate trebuie să se grupeze în zone și într-un areal, un areal care este un spațiu fizic sau virtual de materializare a viziunii. Și un areal are măcar o limbă comună și cât timp națiile vor avea limba diferită, globalizarea este utopică.