10 steps to a successful recipe #SelfManagement Rețeta (fișa de producție) – este un document ce conține ingredientele (input-urile) și pașii necesari obținerii unui produs finit (livrabil). Orice bucătar, profesionist sau nu, folosește rețete, fie că sunt scrise de alții fie că sunt scrise de el. Fără rețetă nu iese mâncarea bună. Fiecare farmacist folosește la realizarea unui medicament o rețetă. Fiecare constructor folosește la realizarea betonului o rețetă. Eu însumi am folosit rețeta la realizarea acestui document care este un livrabil ce face parte din faza „motivarea angajaților“, din proiectul „îmbunătățire procese“ din obiectivul numit „dezvoltare organizaționala“ din zona de dezvoltare numită „Vego Holding“. Folosesc rețete de zece ani și făcând aceasta am obținut rezultate remarcabile. Rețeta este documentul ce conține inputurile și pașii necesari obținerii unui produs finit pe care noi îl numim livrabil. În primul rând trebuie ca fiecare dintre noi să ne focalizăm pe un livrabil. Dacă omul nu înțelege că tot ce face în viața lui de zi cu zi trebuie să se transforme în ceva palpabil, omul acela va fi un om pierdut pentru companie și va fi pierdut și pentru el. Rețeta este CHEIA. Vă prezint în continuare rețeta pentru obținerea oricărui livrabil: 1) Planificarea obținerii livrabilului; 2) Informarea – în cadrul căreia ne culegem informațiile; 3) Abordarea – constituie modul în care ne culegem informațiile despre un livrabil și modul în care atacăm problemă. Un mod de a aborda o problemă este ședința. Un alt mod de a aborda o problemă este cu creionul pe hârtie. Un alt mod de a aborda o problemă este o discuție cu un consultant sau expert. Un alt mod de a aborda o problemă este o analiza a unui livrabil similar; 4) Soluționarea – reprezintă „cheia“ realizării livrabilului. Soluționarea este cel mai important moment din fiecare fază pentru fiecare specialitate. Soluționarea este scânteia. Soluționarea înseamnă utilizarea tuturor cunoștințelor tehnice pe care le ai și a întregii experiențe, aplicate pentru problematica despre care tocmai te-ai informat și pe care ai abordat-o corect; 5) Replanificarea – se face atunci când datorită elementelor noi apărute în timpul informării, abordării și soluționării trebuie făcută o reeșalonare a termenelor de realizare a livrabilului. 6) Verificarea soluției – prin comparație, prin simulări, prin scenarii, prin consultare cu experți și evaluatori; 7) Realizarea efectivă – care înseamnă transpunerea în plan fizic a livrabilului care până acum exista doar ca idee, ordin, schiță sau proiect. Această etapă presupune multă muncă și transpirație. Pentru cele mai multe din livrabilele companiei au fost elaborate proceduri de lucru care aplicate ușurează munca de realizare a livrabilului. 8) Autoverificarea – care se efectuează prin folosirea metodei «da capo al fine»; 9) Coroborarea cu celelalte specialități – care înseamnă corelarea tuturor specialităților în scopul creării unui livrabil care se încadrează armonios în peisajul celorlalte livrabile; 10) Predarea – în care livrabilul este predat beneficiarului. Să vedem cum folosim această rețetă pentru realizarea unor livrabile: A) O grămadă de lemne adusă acasă din pădure B) O supă C) Un livrabil in cadrul departamentului de proiectare A) Livrabilul grămada de lemne face parte din faza „pregătirea pentru iarnă“, din proiectul numit „anul în curs“, din obiectivul numit „familie“, din zona de dezvoltare numită „viața mea“. Pașii sunt simpli: după ce mi-am planificat (1. PLANIFICAREA) să aduc acasă o grămadă de lemne mă informez unde sunt păduri (2. INFORMAREA) în care se fac tăieri și care este prețul unui metru cub de lemne. Apoi mă interesez ce esență de lemn ar fi mai bine să folosesc: plop, salcâm sau stejar. Acum abordez problema și mă gândesc (3. ABORDAREA) la diferitele variante de a tăia copacii și de a-i aduce acasă, dacă merg dimineața sau după amiaza, dacă pun un cal sau doi cai la căruță, dacă după ce aduc lemnele acasă încep deja să le stivuiesc sau fac această operație după ce le aduc pe toate. Urmează soluționarea problemei ceea ce înseamnă că mă hotărăsc (4. SOLUTIONAREA) să tai în pădure salcâm, să aduc lemnele acasă cu căruța cu un cal și că voi stivui lemnele după ce le aduc pe toate. Dacă pădurarul nu lucrează săptămâna în curs și nici cea viitoare trebuie să fac o replanificare a doborârii copacilor (5. REPLANIFICAREA) și a transportului lor. În continuare verific că soluția adoptată este cea mai bună, că prețul lemnelor în raport cu puterea calorică este bun, că banii care trebuie plătiți pentru transport sunt un procent rezonabil (6. VERIFICAREA) din costul lemnelor, etc. Urmează etapa de realizare efectivă a livrabilului, merg în pădure, dobor trei copaci (7. REALIZAREA) – sunt cunoscute povești în care omul a mers la pădure, a pus căruța și a doborât copacul direct în căruță ca să nu se mai muncească să-l încarce – deci îi dau jos, îi toc mărunt astfel încât să pot eu și cu ajutorul meu sau dacă sunt singur, eu singur, să-i urc în căruță, deci am grijă să îi tai de așa natură încât să pot să-i pun în căruță , îi încarc, îi transport făcând câte drumuri trebuie, cât mi-am planificat, îi aduc acasă, fac grămada în locul stabilit și acesta este livrabilul. După ce l-am realizat îmi trec în revistă (8. AUTO-VERIFICAREA) pașii pe care i-am urmat și verific că nu am făcut lucruri care să îmi aducă penalități. După ce grămada de lemne e așezată la locul ei, mă asigur (9. COROBORAREA) că cei care se ocupă din familie cu tăiatul lemnelor in bucăți mai mici si aprinderea focului sunt mulțumiți de amplasarea grămezii de lemne. În sfârșit predau livrabilul (10. PREDAREA) soției care mă laudă că am făcut o treabă bună. B) În al doilea caz îmi planific să fac supă care face parte din faza „masa de prânz“, din proiectul numit „hrana zilnică“, din obiectivul numit „susținerea vieții“, din zona de dezvoltare „viața mea“. Decizia de a consuma supa e legata de recomandarea medicului. Așa ca pentru mâine o sa (1. PLANIFICAREA) fac o supa. Mai întâi mă informez (2. INFORMAREA) mai aflu despre o altă rețetă de supă, aflu dacă cei care o vor mânca vor să mănânce într-adevăr supă de acest fel. Știu că trebuie să fac supă pentru că am discutat că fac supă dar să vedem de care. Să vedem cum o abordez: poate eu vreau supă de roșii și partenerul vrea supă de văcuță și abordez (3. ABORDAREA) de așa natură încât fie de acord cu mine. După care soluționez, adică hotărăsc ce fel de supă fac (4. SOLUTIONAREA). Caut ingredientele necesare in frigider si cămară si nu le găsesc. Pentru că n-am avut nici roșii, nici carne de văcuță (5. REPLA-NIFICAREA) decid sa fac o supa de tăieței. Mai verific că supa pot să o și fac cu ingredientele de care am eu nevoie (6. VERIFICAREA), că le am la mine în frigider. După care am lucrul efectiv (7. REALIZAREA), fac supa, după care o verific, autoverific (8. AUTOVERIFICAREA) o gust în timp ce o fac, mă asigur că ea e în concordanță cu felul doi (9. COROBORAREA), cu salata, mai sărată, mai puțin sărată, după care am servirea (10. PREDAREA) și asta a fost ciorba de tăiței. C) Proiectarea: acțiune creativă de planificare a organizării spațiului și materiei, transpusă sub formă grafică (planuri și memorii). În scopul creării unui mod de lucru specific și a eliminării deficiențelor de pe parcursul procesului de proiectare, s-a definit o rețetă de proiectare aplicabilă fiecărei faze din cadrul unui proiect . Pașii din cadrul rețetei de proiectare sunt: 1. PLANIFICAREA – proiectantul își stabilește forma, data de predare și inputurile necesare; 2. INFORMAREA -proiectantul își culege informațiile legate de proiect de la celelalte specialități și din tema de proiectare; 3. ABORDAREA -constituie modul în care un proiectant își culege informațiile despre un proiect și modul în care intră în problemă. Un mod de a aborda o problemă este ședința. Un alt mod de a aborda o problemă este cu creionul pe hârtie. Un alt mod de a aborda o problemă este o discuție cu un verificator. Un alt mod de a aborda o problemă este o analiză a unui proiect similar; 4. SOLUTIONAREA – reprezintă „cheia” proiectării. Fără soluționare nu există proiectare. Soluționarea este cel mai important moment din fiecare faza pentru fiecare specialitate. Soluționarea este scânteia. Soluționarea înseamnă utilizarea tuturor cunoștințelor tehnice pe care le ai și a întregii experiențe, aplicate pentru problematica despre care tocmai te-ai informat și pe care ai abordat-o corect; 5. REPLANIFICAREA – se face atunci când datorită elementelor noi apărute în timpul informării, abordării și soluționării trebuie făcută o reeșalonare a termenelor de realizare a livrabilului. 6. VERIFICAREA – care înseamnă să transpui în plan, să transpui în memoriu sau să faci calcule. 7. REALIZAREA – Proiectare efectivă este formată din studiu de soluție, părți scrise, părți desenate și calcule; 8. AUTOVERIFICAREA – care se efectuează prin folosirea metodei « da capo al fine »; 9. COROBORAREA cu celelalte specialități – care înseamnă corelarea tuturor specialităților în scopul creării unui proiect unitar și funcțional; 10. PREDAREA – Asamblarea dosarului, transmiterea către beneficiar si facturarea. Este foarte important să urmăm pașii indicați în rețetă arunci când lucrăm la realizarea unui livrabil. Rețeta este esențială, este punctul de plecare în toate acțiunile noastre. ATENTIE!!! Rețeta asigură rezultate bune doar dacă este aplicată de profesioniști și de oameni dedicați. Cu toții am mâncat ciorba proastă, am văzut case urâte și am avut parte de servicii de slabă calitate. #VirgilProfeanu