Cuvânt peste timp… Scrisul este cel ce rămâne un punct de reper în vălmășagul întâmplărilor (®). Drept urmare, voi însemna aici câteva din ideile mele, idei ce vor încerca să se înscrie în ideile generale ale generației mele. Mare lucru este pentru om să conștientizeze: – ireversibilitatea timpului; – imposibilitatea modificării actului uman săvârșit; – imperfecțiunea ce există în majoritatea actelor umane și – imensul potențial ascuns în fiecare om. • Să conștientizeze ireversibilitatea timpului, pentru a nu lasă timpul să curgă zadarnic; • Să conștientizeze imposibilitatea modificării actului uman săvârșit, pentru că timpul ireversibil fiind, orice fapt, bun sau rău, rămâne peste timp, iar conștientizarea aduce maturizarea gândirii și poate conduce pe om la acele înțelepte vorbe românești: ”Să nu vorbească gura fără tine”, “Să gândești de zece ori până să faci o dată numai”; • Să conștientizeze imperfecțiunea ce există în majoritatea actelor umane, pentru a-și da seama de adevărată valoare a omului și pentru a micșora aceste imperfecțiuni; • Să conștientizeze imensul potențial ascuns în fiecare om pentru a putea înțelege oamenii, pentru a ajunge să îi cunoască nu numai în particular ci și omenirea în general. Acum, vorbind despre noi, cei tineri, se zice că suntem la vârsta optimismului, la vârsta la care viața ni se pare uneori o joacă, dar și vârsta la care omul își adresează problemele fundamentale ale ființei umane: “ce este viața?”, “cine sunt eu?”, “care este finalitatea omului?”, “lumea, creație sau evoluție?”, etc. Deci vârsta optimismului fiind, orice încercare prin care trecem, orice întâmplare dură, este un pas spre maturizare, unul din pașii ce ne dezvăluie lumea în adevărata ei față. Dar problematica răspunsului la întrebările fundamentale nu este simplă, pentru că omul, din spirit de contrazicere, nu acceptă în general teoriile ce i se expun, ci el se înscrie fie în teoria pe care și-o crează singur, fie in cea care i se pare a fi general valabilă. De aceea, în primul rând este necesară acumularea a cât mai multor cunoștințe: – de matematică, fizică și chimie, pentru a-și crea o gândire logică și riguroasă; – umaniste, pentru a crea un cadru al gândirii, un suport creativ și logic în care ideile născute să devină idei forță. Despre generația noastră, se poate spune că a fost o generație a tranziției, noi suntem ultimii din cei ce au început liceul înainte de decembrie 1989, suntem ultima generație care a susținut examen pentru promovarea în treapta a II-a de liceu, suntem generația la care profilurile s-au schimbat, generația la care elevul a fost pus în față alegerii continuării studiilor în secțiile reale sau umaniste. Ceea ce va rămâne în conștiința noastră, va fi nu în ultimul rând nostalgia, ideea că liceul are undeva în el o parte din ființa fiecaruia, că el a fost martorul tacit al faptelor noastre, al durerilor și bucuriilor, al entuziasmului și optimismului nostru. Fie dar, că peste ani și ani, atunci când se va organiza o întâlnire a generației nostre, să se fi păstrat în sufletul nostru acea parte fragilă a purității noastre de foști copii. Virgil Profeanu – IUNIE1993 Cartea de onoare a LICEULUI RADU GRECEANU – SLATINA [Cuvânt peste timp 1989 – 1993] #VirgilProfeanu