Omul muncitor – ca pomul roditor Este o lege a firii ca omul și planta să îndeplinească un rol în natură și în viață. Tăria și răbdarea, efortul și dăruirea, asigura împlinirea acestei meniri și a succesului în viață. Viață omului muncitor se aseamănă cu cea a unui pom roditor. Sunt numeroase exemple de personalități care au muncit și au creat încă din copilărie. Lăstarul, chiar îngrădit de mărăcini fiind, va lupta cu forță lui firavă să iasă din îngrădire, să se identifice cu sinele. Omul în tinerețe este însuflețit de multe idealuri deși nu toate pot fi realizate. Idealul oricărui vlastar, dorința supremă, este materializată în “primele flori”. Omul adevărat nu poate trăi fără idealuri, măsură infapturii lor asigurând farmecul vieții. Pentru ca unui pom să i se recunoscă meritele, el “suferă” culesul fructelor sale. Crearea unor valori materiale sau spirituale, înfăptuirea idealurilor, presupune eforturi și sacrificii. Rodul înnobilează pomul și aduce foloase oamenilor. Muncă înnobilează pe om, aduce bucurii personale și foloase semenilor săi. Pomul bătrân, încărcat de ani, trăiește mulțumirea datoriei sale sacre “împlinite”. Omul încărcat de ani și de realizări în viață, trăiește mulțumirea datoriei “îndeplinite” și împărtășește altora din experiență sa. Doar prin eforturile individuale, umanitatea s-a înălțat necontenit pe treptele progresului și civilizației. Pentru ca pomul (vlăstarul) să poate da roade bogate, el trebuie să fie îngrijit. Pentru ca omul (tânărul) să se poată realiza în viață, să poată să fie util societății, el trebuie sprijinit. Ca și pomul, care pentru roadele sale nu cere răsplată, așa este și omul. Satisfacția morală a omului pentru menirea împlinită, întrece orice răsplată materială. Natura și viața sunt frumoase și darnice. Omul trebuie să învețe să le folosească rațional pentru fericirea să și a semenilor săi. #VirgilProfeanu (martie 1988 – temă pentru acasă, limba și literatura română, clasa a VII-a)