– Mi-e foame, aud o voce stinsa… – Cine esti si ce vrei, intreb eu vadit deranjat. – Sunt suflEtUL tau…, macar un strop de apa imi poti da? – De-as intelege cum, ti-as da, zic eu cu compatimire… – Macar un strop de iubire… Ma simt singur, mi-e frig si nu ma mai recunosc… O lacrima imi curse pe obraz. Nu ma mai gandisem de mult la mine. La ce vreau eu, la cine sunt eu. – Vezi, vezi ca stii ce e apa!!!, zise sufletul meu? Dar asta doar ma racoreste, nu o pot bea. Da-mi te rog lacrimi de fericire… Am ras cu lacrimi. Nu mai gandisem niciodata asa despre lacrimi. In minte mi se deruleaza ca un film ultimul an. Chiar nu am plans deloc. Am avut motive si sa plang si sa rad, dar am ales sa fiu impasibil. Imi fac un plan. De azi o sa rad in hohote 10 minute pe zi. Nu stiu cum o sa fac, dar gata, trebuie. Si sport o sa fac. Si o sa ma distrez mai mult cu familia. O sa am mai mult timp pentru ceea ce imi place… – Vezi, vezi ca stii ce e aia hrana pentru mine? Hrana mea sunt gandurile tale bune, sperantele, ti-as zice si credinta dar atunci chiar as zbura :)). Si am inteles ca si sufletul meu poate fi vesel. Si eu am devenit plin de speranta si de soare …. Si de atunci nu am mai fost eu, ci am devenit pe zi ce trece tot mai suflEtUL meu… by virgil profeanu