Simt frig în gând și sete simt pe pleoapă, Îmi curge versul pe lângă un vis Un val feeric îmi leagănă mintea, Și-n somn, mă las sedus de calm abis. Sub raza conștienței neadormite, Se nasc cuvinte, multe-s întrebări… Mă prind în jocul frazelor tăcute Și-n vis mă las cuprins de remușcări. Descopăr trist o cale negândită, Să gust cuvinte și să pipăi sens. Pe calea libertății nedorite, Mă las zdrobit de versul tot mai dens. Aprind cu mintea iarăși sentimente, Deși părea că lacătu-i închis, Unesc în inimă cuvânt cu lacrimi, Și în bătaia inimii pun vis. Surprins de conștiința înaripată Un gând de soare mă trezește-n zori, Nu-i zi, nu-i noapte, este doar un sunet Ritm de speranță, zbucium și fiori. Și tot ce îmi părea că e din piatră Devine viu, dansând sub cer senin… momentul ne-ncăput îl smulg din mine… ritmul se rupe, versul transpare…. Cuvintele dispar și se topesc, Rămâne-n minte doar un dor de sunet, Corbor în inima, și-mi regăsesc, ascuns, uitat, copil, sărmanul suflet, sunt eu! #VirgilProfeanu