self

By 13 februarie 2021februarie 24th, 2021No Comments

Simt frig în gând și sete simt pe pleoapă, Îmi curge versul pe lângă un vis Un val feeric îmi leagănă mintea, Și-n somn, mă las sedus de calm abis. Sub raza conștienței neadormite, Se nasc cuvinte, multe-s întrebări… Mă prind în jocul frazelor tăcute Și-n vis mă las cuprins de remușcări. Descopăr trist o cale negândită, Să gust cuvinte și să pipăi sens. Pe calea libertății nedorite, Mă las zdrobit de versul tot mai dens. Aprind cu mintea iarăși sentimente, Deși părea că lacătu-i închis, Unesc în inimă cuvânt cu lacrimi, Și în bătaia inimii pun vis. Surprins de conștiința înaripată Un gând de soare mă trezește-n zori, Nu-i zi, nu-i noapte, este doar un sunet Ritm de speranță, zbucium și fiori. Și tot ce îmi părea că e din piatră Devine viu, dansând sub cer senin… momentul ne-ncăput îl smulg din mine… ritmul se rupe, versul transpare…. Cuvintele dispar și se topesc, Rămâne-n minte doar un dor de sunet, Corbor în inima, și-mi regăsesc, ascuns, uitat, copil, sărmanul suflet, sunt eu! #VirgilProfeanu

Profeanu Virgil

Author Profeanu Virgil

More posts by Profeanu Virgil

Leave a Reply