Gânduri, gânduri, gânduri… Amintiri, trăiri, speranțe… Trecut, prezent, viitor… La nivel mental tot ce știu, tot ce sunt, totul e doar gând. § Trecutul – amestec de gânduri, imagini și stări sub forma unui album, însoțit de adnotări. § Prezentul – zbateri și percepții ce mă cuprind și în care plutesc, până mă contopesc. § Viitorul – vârful muntelui pe care încă nu îl zăresc, dar spre care, plin de speranță, mă năpustesc. Și într-o curgere spiralată, pare că totul e deja conturat, deja ales, pare că alegerea mea este doar în ce parte a spectacolului vieții mele mă voi așeza. Dar e alegerea care separă întunericul de lumină. De vreau în sala să m-așez, voi fi doar spectator, de vreau pe scenă viu să fiu, atunci voi fi actor. Aleg ca-n viață sens să am, în scenariu mă implic scriind piesa mea despre viața mea. Gândurile despre trecut le călăuzesc spre seninătate, spre acceptare, spre pace. Trecutul nu se va schimba, din trecut pot doar învață. Dar, de nu mă împac cu trecutul, devin prizonierul lui și atunci, nici prezentul nu îl trăiesc, nici de viitor nu mă îngrijesc. Gândurile prezentului le îndrept spre sentimente, mă bucur de ceea ce am, de ceea ce sunt și “trăiesc-iubesc”. Gândurile despre viitor le așez pe aripile speranței și le transform în planuri despre viața mea. Și cu fiecare gând devin tot mai conștient de șansa de a fi om, de bucuria de fi conștient, de faptul că sunt “gând – sens”, o minusculă “particula-clipă”, parte a măreției universului. #gândește… #trăiește… #iubește… #VirgilProfeanu