Seva pământului se scurge-n tăcere, Iar sufletul zdrobit de dor și durere Îmi curge prin vene ca-ntr-o piatră seacă. Buzele-mi tremurânde tânjesc după apă, Căci apă, ce curge prin teiul din deal, Dorită, ascunsă, șiroaie și flăcări, E APA ÎNCEPUTULUI. ………………………………………………………. [Dor de Eminescu…] #VirgilProfeanu