Inspirație… Ascult gândurile și nu-mi spun nimic. Privesc tăcerea în așteptarea unui țipăt. Aștept lumina ce deschide calea. Nimicul cuprinde mâna. O ușa scârțâie în întuneric. Șoapte năvălesc înspre mine. Cuvinte izvorăsc și își fac loc înspre alb. Forma se conturează. Calea nu depinde de vrerea mea. Sunt calm și separ sensuri. Am învățat să-mi citesc gândurile și să le elimin. Dacă aș scrie ce gândesc eu, nu ar mai fi poezie. by virgil profeanu