Înainte de a avea așteptări, întreabă-te ce poți face tu pentru semenii tăi. Mă aflam ieri (dumincă 22 decembrie 2019) în jurul orei 10.30 în aeroportul Otopeni, în zona plecărilor. Am auzit deodată zarvă și am distins cuvintele: ajutor, moare. Eram la 10 metri de locul incidentului. Un domn nu se mai ținea pe picioare, era sprijinit de două doamne. Din 5 pași am fost lângă el și l-am prins în brațe din spate lateral, suficient cât să observ că fața i se invinețise. Nu mai respira. Cineva din preajmă a zis: – și-a înghițit limba, altcineva a zis: – a mâncat o bomboană. Am strigat: – sunați la 112. În timp ce îl susțineam, cineva încerca să îi deschidă gura, dar fără reușită. Deja nu respira de cca. 30 secunde. Știam că dacă trece 1 minut fără să respire moartea era iminentă. Mi-am adus aminte tot ce făcusem la cursurile de prim ajutor în școală generală (în urmă cu peste 30 de ani), dar erau doar teorie. Mi-a fost teamă, nu am aplicat niciodată metoda Heimlich unei persoane aflate în stare atât de gravă. Mi-a fost teamă, dacă moare? Alt gând mi-a venit: dacă faci ceva greșit și moare? Decizia a fost să acționez: am pus pumnul drept sub stern, am prins cu palma stânga pumnul meu drept și am aplicat aproape instinctiv metoda cu 5 acționari puternice la interval de cca. 5 secunde. Am simțit după a treia aplicare că începe să reacționeze. A început să respire cu greu. I-am scos geaca de pe el. Un domn m-a ajutat să îl coboram încet în jos și să îl așezăm pe partea dreaptă cu capul pe geacă. Părea semiconștient. I-am repetat: respirați calm, respirați calm. Între timp a sosit cineva din pază aeroportului și a apelat prin stație primul ajutor. Pe marginea evenimentului începuse polemica: de ce nu vine mai repede echipa de prim ajutor, de ce nu vine mai repede smurd-ul. Am rugat doar să nu facă gălăgie. Omul avea nevoie să respire. Sfaturi diverse – să îi dăm apă să bea, să îl stropim cu apă. Ce știu sigur e că în astfel de situații pacientul are nevoie doar să respire. Nu apă, nu altceva. Peste câteva minute a venit o echipă de prim ajutor. La acel moment persoana a eliminat niște bucăți de alune, probabil din bomboană. Smurdul era la intrare și prin stație s-au coordonat cu cei de la prim ajutor. Ceea ce am putut să fac, făcusem. M-am retras. Am mers și am strâns mâna celui ce mă ajutase să îl susținem pe omul bolnav. El mi-a zis-a: să nu va creșteți copiii într-o astfel de țară. Fiecare cu părerea lui. Ce părere am eu? Părerea e că țara suntem noi. Și eu vreau să trăiesc aici, acasă, în patria mea România. De asemenea cred că este greșit să invinuim sistemul, autoritățile, și să avem așteptări doar de sus în jos. Noi toți, absolut toți facem parte din această țară și noi suntem părți ale sistemului. Nu o să existe niciodată SMURD lângă tine gata să intervină în 30 de secunde și nici echipă de prim ajutor. Orice intervenție în astfel de situații se face, de oricine poate, fie pe loc, fie deloc. Ce voi face eu? Pentru moment am recitit despre metoda heimlich, am vizionat câteva clip-uri despre asta și o să merg la cursuri de prim ajutor. Fă și tu asta. #VirgilProfeanu NOTE: Va rog să nu scrieți comentarii de apreciere. Nu asta aștept. O sa le sterg. Va rog să nu scrieți comentarii împotriva sistemului sanitar sau împotriva celor de la urgență, ar fi greșit. Dacă discuțiile o să fie aprinse, o să fiu nevoit să șterg comentariile. Rog să dați share și poate într-o zi, cineva ce a făcut cursuri de prim ajutor determinat de acest eveniment, o să va aplice dvs. sau cuiva drag măsurile de prim ajutor.