Eu, tu și cuvintele… Cuvinte ca cele din dicționar și doar în cel mai fericit caz cu sensul corect. Cuvinte ca cele din cartea de gramatică și uneori cu ortografia și punctuația corectă. Cuvinte pur și simplu, așezate într-o logică sau într-o aparentă lipsă a logicii. Cuvinte toate așezate la rând, doar că nu în ordine alfabetică, ci într-o dezordine sau într-o altfel de ordine. Și toate aceste cuvinte, cu sensuri apropiate de cele din dicționar, uneori cu propoziții construite după regulile gramaticii, devin fraze, pline de sens. Și sensul ne direcționează spre o emoție, iar emoția spre sentimente. Și probabil că asta caut și eu, să simt, să transmit sentimente și apoi să simt că simți. Și cu fiecare scriere devin tot mai eu, până ce mintea și inima vor deveni un tot, un ritm ce mă va însoți până la marginile cunoașterii și simțirii. Simți? by virgil profeanu