self

By 13 februarie 2021februarie 24th, 2021No Comments

De câteva zile mă tot frământă un gând. Cine suntem noi? Suntem daci? Suntem romani? Suntem moldoveni, transilvăneni, olteni, maramureșeni, bănățeni, dobrogeni, bucovineni, munteni? ……………………………………………. Am ascultat în urmă cu 10 ani o poezie, recitată de Toma Caragiu. Un imn închinat limbii, strămoșilor și tradițiilor. Imnul se numește PĂRINTEASCA DIMÂNDARE, scris de Constantin Belimace și recitat în graiul macedo-român de Toma Caragiu. ……………………………………………… Și totuși o înțeleg și eu, și de ce ascult și citesc mai mult, limba devine tot mai mult a mea. Oare sunt și eu aromân? Dar oare suntem cu toții aromâni? ……………………………………………….. Dar știți ce înseamnă graiul aromână cuvântul aromân? Înseamnă român. Ei nu fac diferența între ei și noi. Așa își spun ei și lor și nouă, ei aromânii și noi frații lor aromânii vlahuții (din volohia, valahia). Și atunci îmi zic. Suntem neam cu toții, un singur neam, un singur sânge. Poate 20 de graiuri unele mai dulci și mai dragi decât altele, dar înțelegând-ne unul pe celălalt. Și iată ce am zis, înțelegându-ne. Nu doar pricepând ce spunem, ci avându-ne bine, ca frații, căci frați cu toții suntem noi, românii. #VirgilProfeanu …………………………………… #DeșteaptăTeRomâne #DeșteaptăNeDoamne #PărinteascaDimândare ……………………………………. „Părinteasca Dimândare/ N-aspirgiură cu foc mare Fraţ di mumă şi di-un tată,/ Noi, Armani di eta toată. Di sum plocile di murmintsa/ Strigă-a nostri buni părinţî «Blastem mari s-aibă-n casă/ Cari di limba-a lui s-alasă. Cari-şi lasă limba-a lui/ S-lu-arda pira-a focului, Şi s-dirina viu pri loc,/ Să-li si frigă limba-n foc El an vatra-li părintească/ Fumealia s-nu-şi harisească; Di fumeli curuni s-nu başe/ Nicu an leagăn sî nu-nfaşe. Cari fudze di-a lui mumă/ Şi di părinteasca-li numă, Fugă-li doară-a Domnului/ Si dulţeamea-a somnului!»“ https://youtu.be/DBnw2S3twAY Iata aici si varianta adaptata la graiul actual, academic. „Părintească blestemare/ Porunceşte cu foc mare Fraţi de-o mumă şi de-un tată/ Noi, Aromâni din vremea toată De sub lespezi de morminte/ Strigă ai noştri buni părinţi «Blastem mare să aibă în casă/ Care de limba lui se lasă. Care îşi lasă limba lui/ Arză-l-ar para focului Chinui-s-ar de viu pe locu/ Frige-i-s-ar limba în focu El în vatră părintească/ De copii să nu se fericească De familie cununi să nu sărute/ Prunc în leagăn să nu înfaşe Care fuge de a lui mumă/ Şi de parintescul nume Fugi-i-ar dorul Domnului/ Şi dulceaţa somnului!»“

Profeanu Virgil

Author Profeanu Virgil

More posts by Profeanu Virgil

Leave a Reply