am recitat alaltaieri “portretul pasarii care nu e” si am simtit ca era scrisa despre si pentru mine’ iar apoi m-am trezit… cum sa indraznesc eu sa cred ca cineva, candva, a compus o poezie despre si pentru mine!!! cine ma cred eu sa am asemenea asteptari si sperante? iar apoi m-am intristat. oare ma iubeste cineva! si am vrut sa plang dar n-am reusit… un gand a inceput sa ma sacaie: de ce sa nu cred? de ce sa nu sper? si de ce sa nu fie poezia chiar pentru si depre mine? mi-a placut atat de mult poezia… ritmul ei se potrivea cu bataile inimii mele de parca as fi compus-o chiar eu. un alt gand imi rosti: indrazneste, e si a ta, bucura-te de ea, s-a gandit si la tine cand a scris-o; e si a altora, s-a gandit si la ei; s-a gandit ca el e “pasarea care nu e” dar si tu esi cum si altii sunt. fii pasarea, fii TU poezia by virgil profeanu https://irninis.wordpress.com/2011/10/24/portretul-pasarii-care-nu-e-claude-aveline/