Zic MAMĂ strigând la pământul ce lacrima-și varsă… și nu pot gândi, și nu pot simți. Zic zori și se zbate în suflet o piatră, ce naște… și moare… întocmai că gândul! Cuvântul ce muscă din roca arâzandă, se-ntoarce împotrivă-mi și mă înspăimântă, Mă-alungă în valea cea făr` de nădejde și simt pieptul ce se umflă și crește, Iar valul ce cade asupră-mi din ceruri, Mă chinuie că gândul unei morți premature… căci CER… și PĂMÂNT… și SUFLET… și PIATRĂ… sunt UNA în strigătul MAMA…. #VirgilProfeanu